100

100 de posturi. Fără detalii, pentru a mă conforma clişeului, pun best ofurile. Nu mi se pare nici una excepţională iar acest lucru mă dezamăgeşte un pic. Totuşi îmi ştiu vina, nu am muncit prea tare.

Aştept următorul nivel. Deşi am impresia că ar trebui să fac ceva pentru acest lucru.

Vizionare plăcută!

Mişcare

Imagineză-ţi că eşti eter.

O piveşti, o simţi o înţelegi.

Eşti în mişcarea continuă a timpului, care trece spălând amintiri şi construind altele, suprapunând clipele noi peste cele vechi, făcând momentele să trepiedeze în idealul unde îşi au locul.

Eşti timp.

Ai văzut mişcarea continuă a materiei, vibraţiile superstringurilor, lupta primordială dintre materie şi anti-materie, victoria vieţii, a luminii şi a supei în care existăm.

Eşti materie.

Te-ai întrebat de ce particulele primare nu îngheaţă, de ce nu spun niciodată stop şi persistă în a da suflul lucrurilor care ne înconjoară. Lucrurile nu trebuiau atinse, spunea cel măcinat de antagonismul dintre insignifianţa noastră şi holismul existenţei. Şi totuşi, te uimeşte cum mişcarea le însufleţeşte în profundul lor mecanicism. Iar tot ea, mişcă viaţa.

Eşti viaţă.

Ai zămbit privind mişcarea continuă a speciilor şi a vieţii. Te-ai uitat la oamenii ce apăreau, se năşteau şi mureau întorcându-se în mişcarea universală, iar pentru prima dată, fascinat erai de puternicele zvâcniri ale sentimentelor.

Eşti suflet.

Ai ajuns să iubeşti mişcarea care te înconjoară pentru că, fără să simţi, făceai parte din ea. Iubirea ta emergentă universului mişca şi clătina ordinea mişcării din el.

Eşti tot.

Şi ştii că o găseşti oriunde, pe tine, în tine, în celălalt. O priveşti, o simţi, o înţelegi, oricât de insignifiantă ar apărea unora, tu ştii că, de fapt, ea clădeşte jocul continuu fără de care tu nu ai avea sens.

Povesti cu nori

Fascinant momentul în care refaci cu plăcere fotografii mai vechi, himere din începuturile drumului fotografic.

Fascinat momentul când privim în urmă iar toate cadrele au devenit banale.

Fascinat viitorul, locul în timp de unde se nasc cadrele ce vor deveni, la rândul lor, banale.

Vizionare plăcută, poate îţi era dor vizitatorule!

Another sea

Peisaje. Banale şi făcute în IR. Un filtru, un trepied, o telecomandă şi ceva expunere. Reţeta ideală pentru a încarca Internetul cu încă două imagini ca multe altele.

Până devin Ansel Adams, vă mai stresez un pic. Nu am avut lumină, inspiraţie şi nici pathos pentru pisici, câini, flori sau albine. Doar trucuri ieftine cu apusuri, cum îmi comenta un ilustru anonim într-un post mai vechi.

Eu le-am numit (gândit poate) "another sea". Dar le puteţi spune şi "existenţă", "singurătate", "pierdut în infinit", "visând infinitul", "dansând cu eternitatea", "holbându-mă în abis", "către cer", "laic sau profan" etc. Mai profund, mai finutz.

Vor urma nişte serii mai ciudate, cu mai mult text şi mai cu idei din alea.

Vizionare plăcută.

Deziderat

E vară. Trecem la vară și, ca la fiecare trecere de la un anotimp la altul, am impresia că sunt într-o pauză intelectuală. Poate vreo traumă din copilărie în care era implicată multă căldură.

Aș vrea să scriu o carte. O carte prin care să exploatez situația existentă, în folosul meu. Dar vara. Și soarele. Și gândul la apă, nisip, sare. Și galben, albastru și lumină.

Aș vrea să-mi găsec un loc de muncă. Cum vreau eu, normal. Pentru că merit. Mă uit în jurul meu, la toți oamenii care se agită și se zbat mai mult decât ar trebui, și mă întreb de ce. Sunt fericitul câștigător al unei nepăsări parcă ruptă din adolescență. Cu trecerea timpului realizez că fac carieră în ea. Caut master special, ca mine.

Și ce vrei sa fac? Să alerg după ban și recunoaștere sociala într-o demență și viteză pe care nu o voi sesiza decât atunci când voi fi prea obosit? Cu furie să alerg, cu furie să mănânc, cu furie să cumpăr, cu spaimă să trăiesc. Totul pe plasmă.

Mai bine am alerga după altceva. Pentru că, oricât ne-am minți, banii, faima, succesul, puterea, sunt trecătoare. Găsesc absurd să purtăm o luptă pentru ceva ce poate dispărea în apogeul ei.

Dezideratul meu este să trăiesc pentru alceva. Cu filosofia mea. În sistemul meu.

Imagini din cadrul proiectului ecologic "O șansă pentru mediu, o șansă pentru viitor". Vă invit să intrați pe blog-ul proiectului și să contribuiți cu ce puteți. Nu bani și nici lcd-uri. Cu informații, idei, voluntariat, hărtie, pet-uri, suflet și ce mai vreți voi.

Eter

Wake up on radio;

Playing

Te provoc, joacă-te.
Cu lumină,
Cu sunete,
Cu senzaţii,
Cu idei,
Cu gânduri,
Şi atât.

Aici ar trebui să fie un mic texte despre fotografie. Dar nu acum, sunt prea obosit, m-am jucat prea mult poate. Între timp, priveşte cerul, apa, iarba şi ascultă-le jocul. Joacă-te, şi din toate jocurile tale fă un mare joc. Fără câştigători sau pierzători, fără reguli multe şi fără să trişezi.

Poveste (fairy tale)

Dacă cineva m-ar întreba cum aş împărţi timpul, spaţiul şi momentele i-aş şopti că aşa ceva nu pot face.

I-aş spune că fiecare moment frumos este special şi unic pentru că nu există un tipar al frumuseţii, pur şi simplu am conceptualizat ceva ce ştim că există pentru a ne fi mai uşor să înţelegem o mică parte din lume.

I-aş spune că fiecare secundă trăită este specială şi unică, pentru că, în primul rând, fiecare fracţiune de timp este irepetabilă în esenţa sa, iar faptul că un om - unic în totalitatea lucrurilor care îl construiesc şi îl definesc - trăieşte acea secundă, o face şi mai unică, şi mai specială.

I-aş spune că în momentele introspective din viaţă găsim de fiecare dată ceva nou, ne uimim pe noi, şi ne dăm seama cât de mici suntem când conştientizăm faptul că nu ne cunoaştem şi nu ne vom cunoaşte niciodată.

I-aş spune că în momentele contemplative din viaţă vedem ceva nou de fiecare data când privim.

I-aş spune că, toate sutimile de secundă, secundele, clipele, momentele, se îmbină, se combină, se asociază, se unesc, pentru a crea alte sutimi, alte secunde, alte clipe, alte momente, care la rândul lor vor repeta acelaşi joc pentru a construi piramida fără vârf.

I-aş spune că atomii, moleculele, particulele, şi toate ce ale materiei sunt, se mişcă, se joacă, lucrează pentru a ne oferi şansa să conştientizam fracţiunile de timp.

Fotografia îngheaţă, surprinde, captează - sau cum vreţi voi să spuneţi - clipa. Din clipă, luăm bucăţele de materie, pe care le aranjăm astfel încât clipa şi materia să reprezinte o mică parte din clipa şi materia noastră - de fapt încercăm să suprapunem două clipe, cea din faţa obiectivul şi cea pe care o trăim noi, prin noi, în noi.

Oglindim unităţile de timp în altele, materia în alta - practic trăim într-o oglindă în oglindă.

De fapt, trăim în poveşti, povestite în alte poveşti, la rândul lor spuse într-o poveste, ş.a.m.d..

Keeping...

Ceva frumos,
Ceva minunat,
Ceva deosebit,



Un praf, de fericire
Făcut din lsd.

Sentimente

Şi atât,

Sentimente inside!

Dependent

Vlad crede că fiecare om este, şi trebuie să fie dependent de ceva, pentru că, altfel, nu am putea trăi unii cu ceilalţi, noi cu noi.

Societatea ne oferă dependenţele mari, formale şi generale, cei din jur ne oferă dependenţele mici, puternice si mult mai esenţiale, iar noi ne oferim atât dreptul de a alege, cât şi ceea ce oferă ceilalţi.

Cu cât obiectul dependenţei este mai frumos, cu atât noi suntem mai frumoşi. Şi dacă toţi oamenii sunt frumoşi, până şi cei care ne par nouă egoişti pot fi văzuţi altfel.

Bună dimineaţa soare, mă numesc Vlad, şi sunt dependent de...

wandering

remember? then do it.

Be

Speechless.

Simplu relaxare

Alergăm după clipe: o clipă de cafea, o clipă de ţigară, o clipă de muncă, o clipă de somn, o clipă de ură, o clipă de frumos, o clipă de iubire.

Fugim atât de repede încât uităm să privim înapoi, încât fiecare clipă prinsă se pierde în momentul următor, nu trăim decât clipa prezent şi din când în când, privim spre clipa viitor. Nu cumva pierdem ceva, dacă ne comportăm ca şi când totul ar fi o succesiune de clipe, fără legătură între ele?

Trăim în clipe: multe clipe de muncă între nişte clipe de somn, privind clipele de frumos şi, unii dintre noi, căutând clipa pură de iubire. Venim şi plecăm din lumea momentelor într-o clipă.

Eu caut clipa tuturor clipelor, momentelor şi a nimicului. Exist pentru că gândesc, nu vreau să exist dar tocmai am gândit asta, aşa că mai bine mă mulţumesc cu rămăşiţele clipei-gând.

Deocamdată, nişte clipe de repaus: