Pentru fani. Sau, pentru mine.
Trăiesc liniştit, pe malul mării, într-o ţară unde timpul se scurge ca un lichid foarte dens print-o gămălie de ac.
Lucrez ca analist financiar într-o corporaţie multinaţională. Când mă gândeam că ironia are totuşi limite. Îmi aduc aportul în sistemul pe care cu atâta drag îl critic deseori. Într-o companie rusească. Bine că nu mă cheamă Vladimir.
Pe stradă, când trecem pe lângă români, vorbim în engleză. Nu pentru că mi-e ruşine că sunt român, ci pentru că mi-e ruşine să fiu asociat cu 99% dintre ei. Nu fură, dar sapă. Şanţuri, la ce te gândeai?
Vorbind despre ei, din când în când ascult manele. De la vecini. Cei care stau peste stradă.
Mi-e dor de Bucureşti. De Cişmigiu, Tineretului, Parcul Icoanei şi de o bancă. Mi-e dor de untul Covolact şi de ai mei. În rest, nu prea.
Inspiraţia m-a părăsit pentru moment. Toate fotografiile pe care le fac sunt sub un nivel dezirabil, sunt sub fotografiile pe care le făceam acum 1 an. Ori am devenit eu prea exigent, ori soarele şi marea fac calmul ce-mi este propriu să-mi acopere zbuciumul creator. Ori mănânc prea mult.
Dar peste toate, mă simt bine. Relaxat, liniştit şi sigur. Mă bucur de momentele sărate ce mă înconjoară şi aştept căldura. Acum, aici, e un fel de primăvară. Astenia...
Showing posts with label fun. Show all posts
Showing posts with label fun. Show all posts
Jurnal de şedere
100
100 de posturi. Fără detalii, pentru a mă conforma clişeului, pun best ofurile. Nu mi se pare nici una excepţională iar acest lucru mă dezamăgeşte un pic. Totuşi îmi ştiu vina, nu am muncit prea tare.
Aştept următorul nivel. Deşi am impresia că ar trebui să fac ceva pentru acest lucru.
Vizionare plăcută!
Din popor
Subțire. Mai vechi și fară text pentru că e destul în fotografii.
Și cu muzică, dacă se poate.
Subscribe to:
Posts (Atom)
