In the death car

Because everybody likes Bregovic and everybody has that strange attraction to death or to the fascination it surrounds it.

De la Janis la carnaval

Cândva, oamenii se luptau pentru egalitate. Acum, oamenii se luptă pe ebay.

Cândva, statutul unui student în faţa colegilor era dat de cantitatea de cărţi parcursă. Acum, de kilometrii de bere.

Cândva, mişcările anti-sistem pompau într-un sistem cultural excepţional ce a rămas în istorie. Acum, sistemul se numeşte Vans&co. şi grafitti.

Cândva, clasa de jos era singura cu probleme grave în 'arta' cititului sau cea a scrisului. Acum, clase întregi, de la cele primare până în post-liceale.

Cândva, exista Woodstock. Acum, există Grey's Anatomy.

Undeva, Janis fuma cu o chitară în braţe. Acum, chitara e la reducere. În Mall-uri. Colorată, în formă de gentuţă. Şi prin faţa lui trece, în fiecare zi, micul nostru carnaval.

P.S. Cine ghiceşte cu ce am făcut fotografiile?

Proiect

Pentru că sunt prost şi fac chestii moka, am un proiect nou. Na, pentru adevăraţii domni, mă laud iar.

Cum am văzut că pe meleagurile Cipriote nu sunt forumuri foto, am făcut eu unul. Deci cine vrea sa ajute, cu poze, posturi sau orice altceva, vă aştept acolo. Postaţi, vorbiţi, etc.

Click aici

P.S. Se vorbeşte engleză sau greacă.

100

100 de posturi. Fără detalii, pentru a mă conforma clişeului, pun best ofurile. Nu mi se pare nici una excepţională iar acest lucru mă dezamăgeşte un pic. Totuşi îmi ştiu vina, nu am muncit prea tare.

Aştept următorul nivel. Deşi am impresia că ar trebui să fac ceva pentru acest lucru.

Vizionare plăcută!

Dorințe colorate

Multe. Fiecare cu dorința de a deschide câte o minte, de a trezi conștiința cuiva. Fără bani, dar cu mult suflet.

Te bucuri când vezi că, în eterna și fascinanta, există atât de mulți oameni dornici să facă ceva. Te întristezi când realizezi că numărul lor e direct proporțional cu măsura anomiei sociale.

Te fascinează diversitatea lor. Culorile, ludicul dar și seriozitatea, devotamentul și dorința cu care un voluntar poate face orice.

Nicio muncă nu e urâtă când o faci din pasiune și cu suflet. De la simulări pentru situații de urgență, până la dat cu mătura, toate au același numitor comun - dorința de a schimba ceva. Un gest mic. Cu puțin noroc, efectul fluturelui.

Roșu, verde, sida, cancer, copii străzii, comunitatea elenă, salvați cățeii, rromii, fotografii, picturi, teatru, muzică, poezie. Free hugs. Fără mici, fără bere, fără campanii "din alea".

Unii trecători cer pliante, alți trecători râd - "de asta aveam nevoie" sau fac câte o glumă proastă. Fiecare cu piticii lui.

Eu unu aș mătura tot ong-festul decât să fac un hamburger în împărăția "i'm lovin' it" sau să culeg roadele societății concurențiale pe plantația Pipera. După cum spuneam, fiecare cu piticii lui.

Unele întâmplări au reușit să miște în mine coarde la care nu mă așteptam. Dar despre asta, cu altă ocazie.

În final vă invit să participați într-un proiect frumos, în care eu cred foarte mult.

OngFest 2009:

p.s. dacă nu aveți sunet, folosiți player-ul sau pauzați o secundă filmul.

p.s.2 marea parte a fotografiilor sunt snapshot-uri cu scop documentar. Deci, no art here.

București

Imaginează-ți un an. 2009.
Imaginează-ți o țară. România.
Imaginează-ți un oraș. București

Îmi vine să înjur, 2009 de înjurături dinstincte, savuroase și pline de patos. Înjurăturofil, aptitudinea viitorului.

Imaginează-ți un sentiment. Ura. 2009 de moduri de îl numi, începe cu patriotism, ar fi mai amuzant așa.

Imaginează-ți o hazna. Spune-i București, seria 2009.
Imaginează-ți o șansă. Din 2009. Șansa ta, poți să fii altfel.

Imaginează-ți un "departament". Tot o hazna. Imaginează-ți eficiența, randamentul, proiectele. O hazna mai plină.

Imaginează-ți un film prost, se numește "România". Choose life. Choose 2009 de molecule de Hidrogen.

Imagineză-ți o lume. Greșită, din 2009 de motive.

Imaginează-ți că nu îi pasă nimănui ce îți imaginezi tu.

Imaginează-ți niște fotografii. Choose a career.

Din popor

Subțire. Mai vechi și fară text pentru că e destul în fotografii.
Și cu muzică, dacă se poate.

336 trip

O călatorie.

Poate fi călătoria pescărușului Jonathan Livingstone, poate fi o călătorie cu salturi Camusiene, cu momentele lui Sartre, prin zbateri și întrebări dostoievskiene sau printre umbrele lui Platon.

Poate fi călatoria și căutarea sensului într-o lume absurdă, prin săli de judecată sau constanta încercare de a ajunge într-un anumit loc, dintr-un anumit castel al fiecăruia.

Poate fi o călătorie relativă, tu stând pe loc dar privind călătoriile celorlați, față de care, de ce nu, tu ești călătorul.

Poate fi iluzia aceleiași imagini privită zilnic.

Poate fi o poveste frumoasă.

Sau, poate fi o călătorie cu autobuzul.

Model de preaviz

un post lung și incoerent

Către,
D-na România,

Subsemantul K, angajat cu funcția de cetățean, prin prezenta vă aduc la cunoștință că doresc încetarea tuturor contractelor sociale, în baza codului bunului simț și a unei normalități dezirabile.
Motivez această demisie prin lipsa unor șanse clare pentru un umil absolvent în societatea dvs, incapacitatea de mă simți integrat într-un mediu pe care îl pot înțelege și explica, făra abilitatea de a rezona cu el.

Individ,
............



*

Terasa "La bibliotecă". O masă, scaune și niște foști colegi. Muzică tare, inexpresivă și anostă. Lăngă masa unde stăteam, un cerșetor, un nenorocit, neintegrat, un oarecare a venit să ne ceară bani. Vindea niște cărți, cu fotografia și numele său pe ele. Într-o bibliotecă.

*

Un regizor cerșea în fața Universității. Bătrân și resemnat.

*

Un absolvent al Universității cerșea lângă magazinul plin de culori, Unirii. Tot bătrăn și resemnat.

*

Taximetriștii protestează. O tagmă defavorizată și umilă.

*

Politica îmi provoacă greața. Sartre știa.

*

Am terminat Facultatea de Sociologie. Am coordonat un volum, am publicat în altul. Am învățaț dar am și muncit.

Am fost chemat la un interviu pentru un post la care nu aplicasem. Consultant vânzări, 600 ron și 8 ore. Atât mi-au putut oferi, îmi spun ei. Ce să fac eu cu Sociologia, mă întreabă. Sunt curios, dacă terminam Filosofia, mă întrebau ce fac cu ea ? Și în sigla lanțului de magazine, apare un animaluț drăguț și cald (Domo).

*

Am lucrat cu directori de logistică semi-analfabeți, directori cu patru clase, șefi de departament incapabili să opereze o dihotomie simplă dintre leader și șef, contabile cu experiență de patiser.

Și multe altele.

Views from a different angle

Fiecare cu lumea lui. Noi cu a noastră, voi cu a voastră, ei cu a lor. Sau fiecare pe tripul lui, cum se mai spune prin popor.

Un mic post în numele distorsionării realităţii, dedicat puritanilor din fotografie.

Tot iarnă

Iarnă, cu temperaturi scăzute şi multă căldură.

Ninge. Câte puţin dar frumos.

Mă uit la zăpadă, mă uit la fulgi, mici stele ce se joacă şi scriu poveşti peste oraş, poveşti frumoase şi reale, poveşti fără sfârşit în lumea lor.

Sub ei, oraşul scrie. Romane, nuvele, poezii, ş.a.m.d. Dar de acolo de sus, din jocul lor, ne privesc pasivi, zâmbind în timp ce iscodesc tot ludic grijile noastre.

Fiecare stea trimite câte un fulg. Fiecare fulg spune câte o poveste. Fiecare stea spune câte o poveste şi fiecare poveste trece prin oraş.

Priveşte cerul. Priveşte albul, priveşte stelele. Şi, cu suflet, scrie poveşti frumoase, fără sfârşit, şi de ce nu, fără început.

Congruenţe recurente

Fără text, probabil ar fi prea lung.

Filmul

Fiecare dintre noi avem filmul nostru, un film unic, cu secundele, clipele şi momentele sale, în culorile noastre, unice şi neimitabile de către ceilalţi, pe coloana sonoră dată dintr-o îmbinare făcută din notele universului, notele celor de lângă noi şi notele noastre.

Acţiunea filmului se schimbă constant, cu clipe frumoase şi clipe urâte, care nu ar exista unele fără celelalte, cu momente de fericire şi momente de negare, imposibile fără dualitatea preexistenţă în esenţa lor.

Mă gândeam că am ajuns să avem contacte false, sau contacte neexistente - adică interacţiuni fizice sau de proximitate care nu se transformă într-un contact emoţional cu celălalt. Epoca vitezei ne-a adus în situaţia care face posibilă interacţiunea dintre noi într-un mod practic nelimitat, dar în acelaşi timp ne constrânge la relaţii mult mai specifice şi reci. O normalitate greşită, sau o greşeală transformată în normalitate, deoarece devenim figuranţi în filmele celorlalţi pentru un număr atât de mic de cadre, raportat la durata filmului şi la capacitatea noastră de a procesa imaginile, încât secvenţa devine imperceptibilă.

Un film înconjurat de filme, totul într-un mare film.

Dependent

Vlad crede că fiecare om este, şi trebuie să fie dependent de ceva, pentru că, altfel, nu am putea trăi unii cu ceilalţi, noi cu noi.

Societatea ne oferă dependenţele mari, formale şi generale, cei din jur ne oferă dependenţele mici, puternice si mult mai esenţiale, iar noi ne oferim atât dreptul de a alege, cât şi ceea ce oferă ceilalţi.

Cu cât obiectul dependenţei este mai frumos, cu atât noi suntem mai frumoşi. Şi dacă toţi oamenii sunt frumoşi, până şi cei care ne par nouă egoişti pot fi văzuţi altfel.

Bună dimineaţa soare, mă numesc Vlad, şi sunt dependent de...

Nu ştiu

să merg pe bicicletă.

Dar, ştiu alte lucruri. Cum ar fi, ce înseamnă serendipitate.

Smiley faces

Dacă nimic până acum nu a atestat faptul că sunt nebun, aceste fotografii sigur o vor face. Mai mult decât atât, ele sunt dovada ştiinţifică a faptului că numărul neuronilor începe să scadă după o anumită vârstă.

Revelaţii de sezon:

- Pringles, M&M şi tartele cu fructe sunt nişte lucruri geniale, prin inducţie aş putea spune că viaţa e genială
- Oamenii răi e mulţi
- Am nevoie de un tele luminos
- Acum, aici, scriu aiurea