Poveste (fairy tale)

Dacă cineva m-ar întreba cum aş împărţi timpul, spaţiul şi momentele i-aş şopti că aşa ceva nu pot face.

I-aş spune că fiecare moment frumos este special şi unic pentru că nu există un tipar al frumuseţii, pur şi simplu am conceptualizat ceva ce ştim că există pentru a ne fi mai uşor să înţelegem o mică parte din lume.

I-aş spune că fiecare secundă trăită este specială şi unică, pentru că, în primul rând, fiecare fracţiune de timp este irepetabilă în esenţa sa, iar faptul că un om - unic în totalitatea lucrurilor care îl construiesc şi îl definesc - trăieşte acea secundă, o face şi mai unică, şi mai specială.

I-aş spune că în momentele introspective din viaţă găsim de fiecare dată ceva nou, ne uimim pe noi, şi ne dăm seama cât de mici suntem când conştientizăm faptul că nu ne cunoaştem şi nu ne vom cunoaşte niciodată.

I-aş spune că în momentele contemplative din viaţă vedem ceva nou de fiecare data când privim.

I-aş spune că, toate sutimile de secundă, secundele, clipele, momentele, se îmbină, se combină, se asociază, se unesc, pentru a crea alte sutimi, alte secunde, alte clipe, alte momente, care la rândul lor vor repeta acelaşi joc pentru a construi piramida fără vârf.

I-aş spune că atomii, moleculele, particulele, şi toate ce ale materiei sunt, se mişcă, se joacă, lucrează pentru a ne oferi şansa să conştientizam fracţiunile de timp.

Fotografia îngheaţă, surprinde, captează - sau cum vreţi voi să spuneţi - clipa. Din clipă, luăm bucăţele de materie, pe care le aranjăm astfel încât clipa şi materia să reprezinte o mică parte din clipa şi materia noastră - de fapt încercăm să suprapunem două clipe, cea din faţa obiectivul şi cea pe care o trăim noi, prin noi, în noi.

Oglindim unităţile de timp în altele, materia în alta - practic trăim într-o oglindă în oglindă.

De fapt, trăim în poveşti, povestite în alte poveşti, la rândul lor spuse într-o poveste, ş.a.m.d..