Broken reality

Un zgomot puternic.

Tavanul. Îl priveşti fix, aștepți să te trezeşti, nu ştii exact dacă ar trebui să faci pasul spre lume, să cobori din pat sau nu. O parte din tine încă e în lumea viselor ce tocmai şi-au avut reprezentarea. Încă nu vezi lumea lor, ştii doar că au fost.

Încet, încet apar. Apar în lumea ta de acum, o rup pentru câteva secunde şi, dacă tu vrei, o acaparează. O realitate ruptă, iar spaţiul dintre rupturi construieşte o alta.

Te ridici. Vezi peretele portocaliu şi pe el fragmentele încep să capete contur, dar te gândeşti ca nu e posibil. Totuşi, realitatea e cea de acum, nu ceea pe care inconştientul ţi-a construit-o în alt moment şi altă clipă. Vrei colecţia ta de momente standard, cele pe care le cunoşti, oricum ar fi ele. Eşti conştient şi asta contrazice totul. Nu există, nu vrei să crezi într-o realitate ruptă.

Vezi. Percepi. Îţi reprezinţi. Eşti tu. Atent, te concentrezi, încerci să simţi fluxul conştiinţei, pe tine.

Mergi în bucătărie şi lumina crepusculului se reflectă în plăcile de faianţă. În lumină, visele îţi apar. Uite, nu erau urâte, îţi spui ca să te convingi parcă. Ai visat. Bei un pahar de apă şi încerci să fii conştient, să simţi.

Te întorci în cameră.

Un zgomot puternic.

Tavanul. Îl priveşti fix, aștepți...