Nişte fotografii de casă nouă. Am plecat de pe meleagurile noastre iar de acum lumina cu iz mediteranean va fi prezentă pe aici.
Aş fi vrut să scriu despre România (iar), despre motivele plecării mele (deşi în naivitatea mea cred că sunt evidente oricărui om sănătos) sau despre sentimentele unui nou început, la mulţi kilometrii depărtare, pe o insulă, la malul mării.
Dar cum aici materia care compune timpul este mult mai densă şi curge mult mai greu, în spiritul calmului specific unui popor sedentar şi protejat de mare, îţi prezint o plimbare uşor sărată.
Ca multe altele...
4 comments:
Deja simt un oarecare dor de Romania...sau poate ma insel...desi cred ca este normal, in general lucrurilor controversate si rele le simtim lipsa.
Imi plac pozele, prima in mod special, cumva intre umbra si lumina...parca arata un nou inceput!
Iti doresc sa iti fie bine colo!
Buna serie si mult succes in "noua casa"!
asta asteptam...
Mulţumesc frumos.
Irina, dorul e departe. L-am lasat în România.
Dan: Mulţumesc, să fie!
Anonim: şi eu.
Post a Comment