Cine nu e sigur că a înţeles ce vreau în titlu sau mă vede la dezintoxicare este rugat sa se abtină, sau să mă întrebe.
Ieri mă gândeam că acest blog, printre altele, urmăreşte evoluţia mea fotografică (dacă există) din 2005 până acum, cu o pauză de aproximativ 18 luni.
Sunt multe fotografii vechi (chiar şi recente) pe care le consider rebuturi iar dacă le privesc critic şi obiectiv ajung să mă întreb cum am putut să fotografiez X lucru, la ce m-am gândit când am postat X fotografie, s.a.m.d. Dar în momentul în care au fost postate reprezentau o bucăţica de Vlad pe care au încercat să o aducă la lumina Internetului.
Ştiu că fac parte din mine, oricât de slabe ar fi ele. Acum câteva zile criticam o asociaţie foto pentru faptul că vor să îngroape mizeria sub presulet, iar ipocritul din mine a avut un moment în care s-a gândit să facă acelaşi lucru.
Multe fotografii rupte din context nu valorează nimic. De asemenea, mi-am dat seama că multe serii de fotografii sunt o anexa pentru text (şi nu invers) iar articolul rezultat este o anexă pentru un moment de pe linia existenţei mele. Dar totuşi blogul a plecat ca un blog foto (oare?).
Aveam mai multe idei: să închid acest blog şi să continui în altă parte cu fotografiile, preluând câteva dintre cele de aici, să şterg nişte fotografii mai vechi, sau să continui tot aici fiind din ce în ce mai auto-critic cu fotografiile mele.
Într-un final rămâne aşa cum este: pentru că nu mă pot ascunde de mine, oricât aş încerca. Nu vreau să câştig bani din fotografie (dar vreau să progresez), nu vreau să oripilez pe nimeni cu lucrările mele de începător (interesant este că întotdeauna mă pot ascunde sub pavăza titlului blogului) şi nu vreau să rup o parte din mine din cauza raţiunii de care încep să mă satur...
Bine te-am găsit, eu sunt Vlad...
Între timp, o seară, o altă clipă, în căutarea unui moment perfect şi pur. De iubire, ură, sacru, profan, frumos, urât şi devotament total.
Aş vrea nişte feedback. Hit et nunc, şi în general...
4 comments:
Tocmai ai simtit pe pielea ta evolutia fotografica. In momentul cand spui "frate, ce-i cu fotografiile astea in galeria mea?"... constati ca ai evoluat... MULT. Nu inchide blog-ul.. si nu sterge acele fotografii. Pur si simplu pastreaza-le pentru mai tarziu. Continua sa fotografiezi... fotografiaza orice, dar treci din cand in cand prin locurile unde ai mai fotografiat si refa anumite cadre. In curand o sa apara la mine pe blog o serie cu fotografii refacute... reincadrate... reprocesate... revizuite in ceea ce priveste lumina si mesajul.
Nu este nimic grav daca fotografia este accesoriul textului... dar incearca sa subliniezi in text, ceea ce spune fotografia.
Tine-o tot asa! esti pe drumul cel bun. Incepator sunt si eu, si stiu sentimentul pe care-l ai.
Numai bine!
Radu Simonica
ma bucur ca ai decis sa nu inchizi blogul... de ce sa nu ii lasi si pe cei mai putin taletati sa vada ceva fain, facut din suflet?...
@mutirips: Tocmai, am trecut de momentul "frate, ce-i cu fotografiile astea..."
Nu pot sa refac cadrele, din acelasi motiv din care nu pot sa-mi retraiesc clipele.
Fotografia sublinieaza textul in marea parte a articolelor, sau mai bine spus il accesorizeaza. Cred ca asa va ramane.
Multumesc,
Lumina buna
@azza: iti multumesc, cred ca toti suntem talentati sau devenim...
Vladimir ai grait pe sufletul meu! Cateodata imi rasfoiesc blogul si intrebarea ma urmareste...eu am fotografiat cadrele astea? LOL
Eu sunt in faza de pauza, pur si simplu mintea si sufletul au alte ocupatii acum si nu ma pot concentra pe fotografie. Sper ca intr-o buna zi sa revin la ea, sa o continui de unde am lasat-o.
Lumina buna! Si succes!
PS Nici eu nu pot reface cadre mai vechi...am fost, am vazut, am fotografiat. Atat.
Post a Comment