I bet Romania can get 1 million fans before any other European Country

12 noaptea şi nu am somn. Sunt atât de obosit încăt nu pot dormi. Pe plantaţie se culege mult bumbac în ultima vreme, bumbac care trebuie cules cu grijă pentru a îl cântări în GP şi împărţi MBO-uri şi alte rahaturi.

Oboseala mă împiedică să citesc. Ce pot face ? Evident să explorez facebook, tot l-am "descoperit" recent. Sincer, mă aşteptam să fie mai rău. Dau peste linkul ăsta şi citesc. Citesc de vreo oră, cu o curiozitate care da uşor în patologic. Mă opresc şi respir. Mă uit în jur, mă gândesc la ce voi face mâine. Sunt în regulă, România e departe. Ei sunt acolo, sunt fanii ei şi o iubesc. Încep să scriu aici.

Mândri de ţară, sau nu, unii apără maidanezii, alţii transmit salutări din Spania, una spune că suntem un popor inteligent şi că nu e bine să plecăm pentru a face "munca de jos" prin alte ţări.

Citez "Noi, romanii,in general (pentru ca orice padure are uscaturile ei) suntem oameni buni,cu reale calitati,destepti,reusim sa supravietuim chiar in situatii imposibile" [...] "Si totusi inca traim aici.....nu am emigrat cu totii sa facem cele mai ingrate munci nedorite de altii,in afara.Iubesc Romania si sper,pentru binele copilului meu sa schimbam ceva in bine aici!".

Ce nu înţelege tricolorul din ea este faptul că facem muncile nedorite pentru că nu suntem un popor eminamente inteligent, suntem un popor needucat şi înapoiat. Excepţiile nu fac munca de jos şi în general sunt greu de reperat ca fiind din România. Nu, nu este o conspiraţie împotriva noastră.

Eu am contact constant cu românii din ţara în care trăiesc. Ei vin dimineaţa şi ştrâng gunoiul din faţa caselor. Ei mă servesc în restaurant. Ei strigă la nevastă-mea când trece pe lângă un şantier. Ei beau Burger pe lângă magazinele pentru emigranţi. De la ei aud manele. Ei, poporul inteligent.

Excepţiile pe care le cunosc sunt maxim 10, singurii cu care nu vorbesc în engleză. Pe ceilalţi îi recunosc de la o poştă, fără să îi aud. Şi nu pentru că sunt frumoşi, dar pentru că am devenit sensibil la zgomotul seminţelor şi sclipicii hainelor de prost gust.

Iar dacă cineva se găndeşte să spună că ei sunt ţigani, îi spun că se înşeală. Şi chiar dacă sunt şi ţigani pe undeva, sunt tot ai noştri.

Şi nu e vina lor, a celor de rând. Nu pot învinovăţi pe nimeni că milioane de oameni au rămas în Evul Mediu. Că au fost învăţaţi să se creadă mai buni decât alţii, popor important, ţară mare şi frumoasă. Deltă ca la noi, munţi ca la noi, câmpii ca la noi, oameni ca la noi, buchet de flori ce pot spune. Ghiveci.

Eu nu sunt special, de aceea sunt un român atipic. Am o inteligenţă medie, pot fi înlocuit în munca mea, fotografiile mele nu sunt zbuciumul unui estic şi cred că lumea nu ar fi fost cu mult diferită fără România. Întotdeauna am de învăţat ceva nou pentru că nu am calitatea românului adevărat de cunoaşte tot. Iar uneori, nu am păreri sau opinii despre un anumit subiect. Şi nu iubesc România pentru că are mult prea multe defecte. Cum un copil abuzat de părinţi nu ar trebui să îi iubească doar pentru că sunt ai lui.

Camus spunea prin "Primul om" că trebuie să îţi urăşti ţara pentru a o iubi. Înseamnă că iubesc tare mult România.

Revolta mea a fost refuzul. Din tot ce mă face să fiu tricolor, aş păstra doar limba (din păcate nu ştiu alta la fel de bine). Mi-e ruşine. Mi-e ruşine şi că mi-e ruşine. Mulţumesc buchetule.

Imaginea nu are nicio legătură directă cu textul