Peste real

Priveşti într-o lume supra-reală din alta. La rândul tău, eşti privit din altă realitate, la fel de obiectivă ca şi a ta. Te uiţi în jur şi descoperi tot ceea ce ai construit tu, recunoşti culorile, formele, umbrele şi spaţiul, aranjate şi definite meticulos cândva de tine. Spaţiu, formă şi conţinut. Este tot ce îţi trebuie, un minim al existenţei, iar tu ştii acest lucru.

Iar dacă te plictiseşti, inlocuieşti spaţiul cu forma, forma cu conţinutul şi conţinutul cu spaţiul. Ilogic? Nu, pentru că în realitaea mea totul are o anumită logica. Logica mea, logica absurdului, logica clipelor pierdute, a momentelor trăite şi a eternităţii de-o viaţă.

Oamenii, construcţii complexe ale naturii, un număr uriaş de realităţi, un număr infinit de momente, o varietate de sentimente, totul sub umbrela realităţii obiective. Cum care? A mea, desigur...