sau cum s-o faci pe Monalisa
Dacă m-ar fi întrebat cineva la 4 ani cine este o femeie frumoasă aş fi spus mama. Dacă m-ar fi întrebat cineva când aveam 8 ani aş fi spus doamna învăţătoare. Dacă m-ar fi întrebat când aveam 12 aş fi spus colega mea. Dacă mă întreba pe când eram în liceu aş fi dat numele vreunei cântăreţe sau actriţe. Dacă mă întreba în facultate aş fi pornit o discuţie fără sfârşit despre percepţia frumuseţii în funcţie de eră, cultură...
Şi dacă m-ar fi întrebat cineva acum... nu ştiu. Frumuseţea feminină a fost abordată în atât de multe rânduri de pictori, scriitori, fotografi, scupltori… încât, mergând pe stradă şi văzând reclame lucioase la reviste şi mai lucioase mă întreb dacă nu e o blasfemie faptul că mă gandesc că revistele acelea sunt o blasfemie.
Mă uit în vitrine, la televizor, la prezentări de modă sau pur şi simplu la adolescente iar feminista din mine se revoltă, anarhista ar sparge ceva, iar cinica spune că mai trebuia puţin roz.
Ce anume face o femeie să fie frumoasă? De ce nu ne intrebăm ce anume face o femeie sa fie urâtă? Dar nu putem pune a doua întrebare, pentru că nu e corect politic. Nu ştiu ce anume face o femeie frumoasă sau urâtă. Dar ştiu că de fapt nu ne pasă pentru că, în superifcialitatea noastră, chiar credem că suntem fiecare unice atunci când ne aşezăm în rând, una după alta, încercând să ieşim cumva în evidenţă... dar nu atât de mult încât să deranjăm ordinea şi să cădem de pe raft.
text de Natalia C.
2 comments:
Imi place mult a doua poza...si textul este total adevarat...suntem frumoase dar rar una din noi sparge tiparele...si iese cu adevarat in fata...iar pentru asta frumusetea nu este suficienta!
Si cand spargi tiparele, ce se intampla?
Post a Comment