Micuţa lume. La care uităm să ne uităm. Şi să o privim. Pierduţi în viteză şi în nesfărşitele scări ale vieţii, o uităm pierduţi în uitare. Uităm până şi uitarea, de uitat ce să mai spun.
Să te opreşti o secundă. Să priveşti, să guşti picăturile de lume şi particulele care te ignoră, continuându-şi jocul infinit.
Prea mult laic, câteodată. Prea multă viteză, prea mari micile probleme. Mai bine zbori, spunea micuţa lume. Fascinat de prezenţa ei la picioarele tale, nu ştiai ce să îi răspunzi.
Sătul de laic, priveai micuţa lume, în amintirea lumii tale. Uitări.
Dacă nu înţelegeţi, nu-i nimic. Nici eu. De fapt nimeni nu înţelege nimic, contează cât de mult încercăm.
Uitări plăcute.
Micuta lume
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Am uitat ce voiam sa scriu :)
Dar pana una alta, stau in fata monitorului si, in timp ce ma prefac ca muncesc cu spor, ma gandesc la micuta lume uriasa a pixelilor.
Foarte frumoase fotografiile! :)
Love!
Ba sa nu uitam. Erau unii in Italia, "I poeti delle piccole cose".. Ma intreb ce ar fi scris ei acum daca erau aici. Lucrurile mici sunt, in prezent, cele care ar trebui sa ne ingrijoreze cel mai tare. De pilda, parlamentarii s-au zbatut in sedinta daca sa impuste ciorile sau nu. Eeeeeei??? Ce zici?
Post a Comment