Lucrările de mai jos explorează relaţia intimă dintre existenţă, societatea post-industrială, consumerism şi moartea prematură a unui chips, privită prin paradigma semioticii contemporane
Distrugere, viaţă şi suferinţă
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
Nu intotdeauna prelucrarea are ca rezultat ceva superior. Potato chip-ul a fost un cartof, ceva primordial, un arhetip chiar, care a afost cules, curatat, feliat si imbibat cu substante cancerigene, cica, si cu inca o substanta parsiva care te face sa mai mananci un kil. Consumatorul apare ca un suveran inconstient care distruge ambalajul (si el parsiv, in felul lui), ia chipul si il duce la gura si nu se gandeste la ce am spus eu mai sus. De ce s-ar gandi, in fond? Caci suferinta, distrugerea si consumerismul s-au sudat intr-un sistem bine inchegat si firescsi nu stiu ce mai e de facut.
mă topesc în gura ta - zise el, prefăcut în chips muritor.
mă topesc în gura ta - zise el, prefăcut în chips muritor.
Post a Comment