A film image is created based on imperfections. A perfect crystal network is unable to retain the latent image that will eventually emerge in the final picture.
There are no perfect colors. Each color is a wavelength and each wavelength is part of the whole spectrum. When choosing one, you will chose based on the whole not on the bits that creates micro-realities in the final image. And each color will interact, play, join and merge in order to create what will be the chromatic of the picture. Chromatic which will be part of the bigger goal - equilibrium, which has the sole reason to give meaning, meaning which transfers the one behind the viewfinder in the final holistic creation.
Creation, which will become part of the one behind the viewfinder.
One will seek equilibrium and meaning and a mind should run away from entropy and disorder, from meaningless ruptures and lack of sense.
Each particle of light is unique and without repetition, leaving a small trace in a small imperfection that will eventually give birth.
You can disprove almost everything, but you can't disprove light.
And this is one of the reasons I love this.
Rupture
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
16 comments:
nu stiu daca imi plac mai mult cuvintele sau fotografiile!
aduci ceva nou si impresionezi, este cu adevarat o realizare, nu stiu daca tu iti dai seama. sunt milioane de fotografii pe internet, dintre care doar o mana sunt creatii cu adevarat, unitare si meaningful cum bine spui mai sus. daca iubesti fotografia.. nu vad cum af fi altfel
cum te simti facand asta?
Multumesc.
Sincer nu imi dau seama si cred cu totul altceva, dar incerc foarte tare. Daca unii spun ca am reusit, e o oarecare satisfactie, pana la urma unul din scopuri este sa-l faci pe celalalt sa rezoneze cu ceea ce tu lasi.
Totusi mai ales in ultima vreme sunt dezamagit de ceea ce fac. O fi vreo criza de identitate fotografica.
suntem inconjurati de idei repetitiv-seci. acelasi model depersonalizat fotografiat in aceleasi pozitii, peisaje repetitive, milioane de insecte si miliarde de pisici, portrete copiate cu xerox-ul unde sunt imaginatia si lucrurile care ar trebui sa te miste ? in similaritate si aplatizare sunt sigura ca nu. proportia fotografiile care mai spun ceva este atat de mica incat cu mare dificultate le poti gasi, incearca.
parerea mea este ca reusesti, ai unele fotografii geniale care indeamna la gandire si pot schimba starea cuiva, nu despre asta e vorba ? normal ca poti progresa si o faci cu timpul, dar eu cred ca ai ajuns intr-un punct...
Ce rapida esti...
Da, suntem incojurati de banalitate (in fotografie, dar si in altele) totusi asta nu schimba cu nimic lucrurile. Ma bucur ca sunt oameni impresionati de fotografiile mele, dar egoistul din mine spune ca lucrul cel mai important este sa imi placa mie. Si chiar daca sunt destule care nu imi plac sau care ma incanta efemer, ceea ce ma impinge este drumul si fascinatia... Pescarusul Jonathan.
nici eu nu suport sa ma uit la fotografii vechi, de ex., chiar de acum un an, rareori imi mai spun ceva - dar aceasta "efemeritate" nu este oare si ceva bun, semnul ca drumul este viu, ca ne schimbam in permanenta, ca tindem la mai mult, chiar daca adesea nici nu putem numi acel ceva spre care tindem? eu zic ca fara asta nu ar mai exista creatie deloc.
(desi gandurile astea nu ajuta, stiu, cand esti prinz in miezul cruntei insatisfactii si numai tu poti intelege asta, indiferent de aplauze. asa e si cu fericirea, nu? din exterior poate parea ca cineva are totul, iar in sufletul lui sa fie infern)
multe cuvinte ca sa ma inclin, de fapt, in fata frunzelor tale, urme mute ale timpului in piatra.
Textul este foarte bine formulat si gandit, cu o singura exceptie: de ce introducem reperul "viewfinder"? captura particulei de lumina nu este conditionata de aparatul foto, ca noi o conditionam este o alta discutie, dar nu este. A se vedea fotogramele ( http://fototutorial.wordpress.com/2009/12/15/fotograma-fotocontact/ )
De acord, captura peliculei nu este conditionata de aparatul foto. Dar este conditionata de personalitatea si sentimentele sau afectele din acel moment ale persoanei care declaneaza, persoana care la randul ei se poate afla in spatele vizorului (dar dupa cum bine ai punctat, nu in toate cazurile). Prin extindere, nu putem spune ca vizorul poate fi orice?
In principiu ma refer la vizor/aparat de fotografiat si ca fiind interfata care exista intre mine si scena.
where are you?
Around, although sometimes I'm not sure where.
Will be back, just a numb period.
Felicitari pentru intreg blogul! Sunt de apreciat aceste fotografii ce spun propriile lor povesti:).
La multi ani, Vladimir!
(do come back, i miss your eyes)
Roxana, la multi ani si tie.
I will come back, just waiting for the muse. I think she does not like the whether and has a cold.
La multi ani, Vlad.
ai grija de muza si posteazaaaaaaaa.
imi e dor de imaginile tale.
Salutare. Foarte interesant blog ai, atat din punct de vedere fotografic, cat si literar. O profunzime pe care am intalnit-o foarte rar. Bravos!
(Am ajuns aici de pe Softpedia, respectiv de la intrebarea fundamentala pe care ai pus-o - "de ce facem fotografie?" Ca si tine, si eu tare as vrea ca o discutie intre fotografi cu asta sa inceapa mai mult, decat cu clasicul 'Ce aparat ai?')
Andrei
:)
bravo!
Singurul website unde poti gasi produse Hello Kitty.
Post a Comment